Mark Knopfler - Nobody's Got The Gun


Treceam prin parc și a început minunea aceasta de melodie a lui Mark... Am început să mă gândesc și i-am dat dreptate... nu pot fi cel care să cunoască tot, nu pot fi primul pe scara socială, sau primul într-o competiție, fie ea și tacită.
Pot fi cel care iubește cel mai mult, cel care observă cel mai mult, care adoră, apreciază, venereaza cel mai mult... Pot fi cel care să aibă drept unic resort, drept unică mulțumire și satisfacție, acea enigmă a sufletului pe care nu o vede cineva, nu o aude, nu o poate aprecia, invidia sau nega...

Ma gândeam că trebuie să scriu asta... trebuie să nu uit, să nu mă las prins, sedus, păcălit... Acesta este obiectivul, acesta este topul în care vreau să ajung...
Atunci când a ajuns la ultima strofă, am simțit-o ca pe o binecuvântare, ca pe o încurajare...

Pare genul de competiție la care aș fi singurul participant, dar cred că este aceea la care aș avea cele mai mari șanse să ies pe locul doi... Adversarii sunt de fapt în mine, ei nu vor să câștige, scopul lor e ca nici eu să nu o fac... Ceea ce nu e măsurabil este eliminat, marginalizat... Nu vrem ceva care să nu accepte reguli...