Problema e ca aceste înălțări nealimentate de realitate, își cam pierd elanul când rațiunea pune piciorul în prag... Atunci îmi dau seama că visez la cai verzi pe pereți, sau nu neapărat verzi... pot fi și precum cei de pe carpeta cu Rapirea din Serai...
Tot basme... precum filmele siropoase, care ne-au intoxicat cu ideea ca într-o zi o să apară o mare minune, care o să fie echivalent de rapid căzută în freză... În rest... nu se prea uita niciuna la tine... Eu aștept excepția...
Acum, dacă mi se pare că excepția came to town, întrebarea e... De ce nu respectă scenariul...?
Aici treburile se complică... eu sunt cu ale mele și ea cu ale ei, decorul nu e nici el prea ademenitor, iar timpul nu trece la fel de repede... Încă mai sunt munca, somnul...
Serios, e cam trist sa ai o presimțire complicată că ar ieși o treabă spectaculoasă, și să nu poți face mai nimic... Penibilul e cel mai mare vânător la fazele astea, și daca îi devin pradă, moralul meu va fi prin peria mașinii băieților de la Rebu...
